Skip to main content

Astăzi, automobilele electrice se întâlnesc pe drumuri tot mai des, iar pentru mulți oameni transportul „verde” nu mai este un experiment, ci un automobil cât se poate de „obișnuit”, care poate fi cumpărat și folosit zilnic în scopuri personale sau comerciale. Totuși, puțini știu cum funcționează automobilele electrice. Așadar, haideți să vorbim despre componentele unui automobil electric și despre cum arată, în general, acest „cal de fier”.

Ce este automobilul electric: chestiuni de terminologie

Să începem cu terminologia: automobilele electrice sunt numite EV (Electrical Vehicle, vehicul electric), deși acest termen se folosește pentru orice mijloc de transport cu tracțiune electrică – de la bărci la avioane. EC (Electric Car) este o abreviere mai precisă, dar, din anumite motive, nu s-a încetățenit. În schimb, cea existentă necesită adesea precizări suplimentare. Conform clasificării moderne, automobilele pur electrice sunt numite BEV (Battery Electric Vehicle). În această categorie intră doar automobilele care nu au alte surse de energie în afară de baterii. Categoria EV include, de asemenea, automobilele hibride (HEV), hibridele plug-in (PHEV) și automobilele electrice cu pile de combustie (FCEV).  

În general, un adevărat automobil electric se recunoaște nu după prezența cablului de încărcare, ci după lipsa țevii de eșapament.

Caracteristicile-cheie ale unui automobil electric

Puterea și cuplul

Un motor electric are pierderi prin frecare mult mai mici. Nu necesită un sistem complex de lubrifiere și aproape că nu se uzează. De aceea, multe automobile electrice moderne au grupuri motopropulsoare cu o putere de peste 500 CP și accelerează mai rapid decât automobilele performante cu motor cu ardere internă (ICE). De exemplu, cele două motoare electrice ale Porsche Taycan Turbo S dezvoltă împreună 761 CP și accelerează automobilul până la 100 km/h în 2,8 secunde.

Autonomia

Totuși, majorității automobilelor electrice nu le trebuie o dinamică „de uragan” – pentru un automobil folosit zilnic este mult mai important să aibă o autonomie cât mai mare, determinată de capacitatea bateriei. Dacă primele automobile electrice de serie abia parcurgeau 100–150 km, autonomia medie a automobilelor electrice moderne cu o singură încărcare ajunge deja la 400 km.  Acest lucru face ca utilizarea automobilelor electrice (dacă parcurgeți 50–70 km pe zi) să fie cu adevărat comodă.  Există deja modele care pot parcurge 600–800 km, iar progresul tehnologic le permite inginerilor să promită o autonomie de 800–1.000 km pentru un automobil electric obișnuit (Mercedes aproape că a lansat deja un astfel de automobil – conceptul EQXX, prezentat în ianuarie 2022). Asemenea modele pot fi comparate cu automobilele tradiționale cu motor cu ardere internă.

Viteza de încărcare a bateriei

Și acest parametru depinde de capacitatea bateriei. Viteza depinde, de asemenea, de capacitatea bateriilor de a primi o încărcare puternică, cu curent mare, și, mai ales, de infrastructura de încărcare capabilă să furnizeze curentul necesar. În prezent, automobilele electrice au nevoie de o noapte întreagă pentru o încărcare completă de la rețeaua casnică, însă cu ajutorul unei stații de încărcare puternice, un automobil electric cu o baterie modernă își va reface rezerva până la 80% în doar 35–45 de minute. 

Ce tipuri de automobile electrice există?

De când inginerii au început să vorbească serios despre trecerea automobilelor la tracțiune electrică, automobilele electrice au parcurs un drum lung de evoluție. Astăzi, acestea pot fi împărțite convențional în mai multe generații (nu vom vorbi despre apariția automobilelor electrice la începutul secolului al XX-lea – acesta este subiectul unui articol separat). 

Așadar, prima generație include automobilele electrice de pasageri create pe baza automobilelor obișnuite. La acestea, motorul cu ardere internă era înlocuit cu un motor electric cu invertor, iar bateriile erau montate în locul rezervorului de combustibil și în portbagaj, motiv pentru care acesta din urmă devenea mult mai mic. Și totuși, automobilele BEV din prima generație nu aveau o autonomie mare, deoarece nu foloseau energia eficient – la urma urmei, păstrau transmisia tradițională și alte atribute ale automobilelor cu combustibil. Viteza de deplasare era, de asemenea, redusă. Singurul avantaj al unei astfel de construcții era costul relativ scăzut. Tot în prima generație intră numeroase prototipuri din anii trecuți sau, de exemplu, RAV4 EV, produs în serie mică în 1997.

A doua generație include automobile doar parțial unificate cu modelele cu motor cu ardere internă. Construcția lor a fost adaptată special pentru utilizarea unui grup motopropulsor electric. Acestea nu mai aveau o transmisie convențională, dar componentele electrice erau amplasate în aceleași spații „goale” rămase după renunțarea la motorul cu ardere internă. Această construcție a îmbunătățit performanțele automobilului electric, dar încă nu l-a făcut egal cu un automobil pe benzină sau motorină.  Exemple tipice sunt  Kia Soul EV din 2014 sau VW E-Golf din 2015, cu bateriile amplasate sub scaunele din față și în tunelul central, care puteau parcurge fără reîncărcare puțin peste 100 km. Dintre reprezentanții acestei generații, cel mai bine adaptat utilizării zilnice s-a dovedit a fi Nissan Leaf: acest hatchback japonez nu mai avea analogi cu motor cu ardere internă, dar multe dintre componentele sale au rămas, ca și înainte, unificate cu alte modele ale mărcii japoneze.

Începutul celei de-a treia generații poate fi datat odată cu legendarul liftback Tesla Model S – primul automobil electric produs în serie cu o baterie plată sub podea și un motor montat în spate, acolo unde automobilele cu combustibil au de obicei rezervorul. O asemenea dispunere este aproape imposibilă la automobilele convenționale cu motor cu ardere internă din cauza dimensiunilor grupului motopropulsor. La automobilele electrice, ea oferă următoarele avantaje: componentele electrice nu ocupă spațiul destinat pasagerilor și bagajelor, iar bateria grea amplasată sub podea are un efect pozitiv asupra distribuției greutății și a manevrabilității automobilului (datorită centrului de greutate coborât). Dar principalul avantaj este că bateria însăși poate avea dimensiuni mai mari și, în consecință, o capacitate mai mare, ceea ce influențează pozitiv autonomia.

În plus, Tesla a introdus schema cu două motoare, în care fiecare motor electric acționează propria punte. Pe lângă avantajele evidente ale tracțiunii integrale (4WD), această soluție face fiecare motor electric mai compact și mai ușor și crește puterea totală a grupului motopropulsor, îmbunătățind atât dinamica, cât și eficiența. Prin urmare, autonomia cu o singură încărcare este mai mare. Nu este niciun paradox, deoarece motoarele puternice sunt și generatoare puternice, care produc energie electrică suplimentară la frânare.  O construcție similară are și Jaguar I-Pace, care combină bateria din podea cu performanțe off-road decente.

Alți producători au dezvoltat și mai mult ideea mai multor motoare. De exemplu, actualul Audi e-tron S are deja trei motoare – fiecare roată din spate este antrenată de propriul motor, iar al treilea motor asigură tracțiunea pe puntea din față. În același timp, există deja automobile echipate cu patru motoare! Acestea sunt, de exemplu, Rivian R1T, Rimac C_Two etc.

A patra generație de BEV include modelele (Porsche Taycan, noile automobile electrice Hyundai și KIA pe platforma E-GMP) care folosesc sisteme de încărcare de bord de 800 de volți, extrem de eficiente, în locul celor de 380–450 de volți. Deocamdată, este puțin probabil ca acestea să depășească Tesla la totalitatea parametrilor, dar pot asigura, potențial, o autonomie și mai mare și o încărcare mai rapidă.

Principalele componente și sisteme ale automobilului electric

În ciuda diferențelor de dispunere și eficiență, automobilele electrice din toate generațiile au multe în comun în ceea ce privește construcția: sunt echipate cu seturi aproape identice de componente și ansambluri principale. Să le analizăm pe rând.

Motorul electric. Este ansamblul principal al oricărui BEV. Motorul electric funcționează după următorul principiu: asupra unui conductor parcurs de curent, plasat într-un câmp magnetic, acționează o forță mecanică, care, la rândul ei, îi rotește arborele datorită interacțiunii electromagnetice dintre partea mobilă (rotorul) și carcasa fixă (statorul). Acest lucru poate fi realizat prin metode diferite, de aceea și motoarele electrice diferă ca construcție.

Pentru acționarea automobilelor electrice se folosesc motoare fără perii. Cel mai eficient dintre ele este considerat motorul electric sincron de curent alternativ cu magneți permanenți pe rotor. Dezavantajele sunt prețul (la fabricarea magneților se folosesc metale rare) și dificultățile de control din cauza câmpului magnetic constant. De aceea, aceste motoare sunt folosite la automobilele electrice scumpe și puternice, precum Porsche Taycan și Tesla Model S.

Mai des se folosesc motoarele electrice cu bobine de inducție în locul magneților, care funcționează tot în curent alternativ și sunt mai ieftine de produs. Ele pot fi sincrone (de exemplu, la Renault Zoe), dar mai des rotorul se rotește mai încet decât câmpul magnetic creat de bobinele statorului. Din acest motiv, astfel de motoare se numesc asincrone. Au un randament mai mic, dar sunt mai ușor de controlat. Cu astfel de motoare este echipat, de exemplu, Audi e-tron.

Transmisia. Toate motoarele folosite la automobilele electrice dezvoltă un cuplu foarte mare practic de la zero turații, pot atinge turații foarte ridicate și își pot schimba sensul de rotație.  De aceea, automobilele electrice nu au nevoie de cutii de viteze complexe, cu mai multe trepte, și de o transmisie grea, ca automobilele cu motor cu ardere internă. Este suficient un reductor simplu și fiabil (adesea sub forma unui angrenaj planetar), conectat direct la motor. Automobilele puternice și rapide pot fi echipate suplimentar cu o cutie cu două trepte, care combină tracțiunea puternică la turații joase cu o viteză maximă ridicată.

Bateria de tracțiune. Este cea mai scumpă componentă a automobilului electric. În prezent, ea reprezintă un ansamblu de acumulatori elementari (celule), gestionat de un întreg sistem de microcontrolere. Bateriile diferă prin capacitate, tensiune de funcționare (la automobilele electrice – de la 350 la 800 V), precum și prin formă, adaptată dispunerii unui anumit model de automobil electric. Ele diferă și prin celule, care pot fi fabricate din materiale diferite. De exemplu, bateriile nichel-metal-hidrură sunt deja considerate depășite, iar cele mai populare sunt câteva tipuri de celule cu litiu. În viitor vor apărea baterii de nouă generație, care sunt dezvoltate acum de unele companii din domeniul electrotehnic.

Invertorul. Acest dispozitiv face legătura dintre motorul electric și baterie. După cum sugerează și numele, rolul principal al acestui bloc este conversia curentului, deoarece bateria furnizează și primește curent continuu, iar motorul funcționează în curent alternativ. Totuși, funcțiile acestei „cutii” sunt mult mai largi: la comanda pedalelor, ea controlează accelerarea și decelerarea longitudinală a automobilului electric, reglând fluxul de energie de la baterie la motor și înapoi (la recuperarea energiei la frânare).

Acumulatorul. Ar părea că, având o sursă de energie atât de puternică, automobilul electric nu mai are nevoie de un acumulator obișnuit de 12 volți, dar acesta există. Un subsistem standard de joasă tensiune, care nu necesită întreținere, este necesar pentru funcționarea electronicii de bord și a sistemelor de iluminare, a servomecanismelor electrice, actuatoarelor, compresoarelor și a altor acționări. Totul ca la un automobil obișnuit. 

Sistemul de răcire.Motorul electric se încălzește mult mai puțin și nu necesită o răcire puternică. Totuși, orice BEV are atât un radiator, cât și un sistem de circuite termice, necesare pentru bateria de tracțiune. La urma urmei, aceasta funcționează cel mai eficient doar într-un interval limitat de temperaturi, iar la sarcini mari, la cicluri frecvente de descărcare-încărcare în timpul mersului sau la încărcarea rapidă cu curenți mari, se încălzește puternic. Controlul temperaturii poate fi necesar și pentru invertor, prin care trec curenți de intensitate foarte mare.

Totodată, sistemul de răcire care funcționează în regim de „pompă de căldură” (ca un aparat de aer condiționat cu invertor pentru încăperi) poate asigura confortul în habitaclu cu un consum minim de energie.

Blocul de încărcare. Încărcarea unui automobil electric este, de fapt, un proces mult mai complicat decât ar părea, de aceea automobilele au un bloc electronic separat care îl controlează. Automobilul electric trebuie să poată fi încărcat din surse diferite – de la priza casnică până la stații de încărcare de foarte mare putere, care, la rândul lor, sunt dezvoltate conform unor standarde diferite: european, american, japonez și chinezesc. Din păcate, încă nu există un standard mondial unic pentru stațiile de încărcare. Unele încarcă bateriile în curent alternativ, altele folosesc curentul continuu, mai puternic, ocolind practic invertorul. De metoda de încărcare depinde și timpul necesar pentru refacerea rezervei de energie.

Frânele. Teoretic, un BEV s-ar putea descurca fără mecanismele de frânare obișnuite, încetinind datorită rezistenței create de motorul electric în regim de generator. Dar, în practică, toate automobilele electrice au plăcuțe de frână, discuri, conducte hidraulice cu lichid de frână etc. În schimb, datorită sarcinii mai mici, frânele automobilelor electrice se uzează mult mai lent.

Viitorul automobilelor electrice

Majoritatea producătorilor auto au transformat deja dezvoltarea automobilelor electrice într-o prioritate. Mai mult, aceștia nu lucrează singuri, ci cooperează activ cu chimiști și ingineri electrotehnicieni. În fiecare an, companiile cresc capacitatea bateriilor și le reduc costul, perfecționează motoarele electrice etc. Cu cât vom avansa mai mult, cu atât vor fi disponibile mai multe automobile electrice cu un raport calitate-preț mai bun.

Infrastructura de încărcare se dezvoltă, de asemenea, activ. În special, stațiile de încărcare rapidă oferă viteze de încărcare tot mai mari, iar rețelele de stații de încărcare se extind. De exemplu, echipa noastră GO TO-U lucrează acum la reducerea cozilor la stațiile de încărcare. Datorită tehnologiilor moderne, această problemă se rezolvă treptat: aplicația GO TO-U vă ajută nu doar să găsiți stația de încărcare pe hartă, ci și să o rezervați pentru o anumită oră, în locul de care aveți nevoie. 

În China câștigă popularitate automobilele electrice cu baterii standardizate interschimbabile, una dintre modalitățile de a reduce timpul de încărcare. Automobilul BEV intră într-un box, unde un mecanism robotizat scoate bateria descărcată și pune în locul ei una încărcată. Operațiunea se face automat, fără intervenție umană, și durează cât o alimentare completă a unui automobil obișnuit. Este posibil ca un astfel de concept să fie căutat în viitor în țările cu suprafețe mari.

Încărcarea fără contact, similară celei folosite pentru smartphone-uri, este o altă direcție promițătoare. Pentru aceasta, automobilul electric și locurile de parcare pentru transportul electric sunt dotate cu inductoare puternice, care se pot activa automat.

Inginerii dezvoltă și un mecanism de transfer de energie fără contact: automobilul electric se încarcă în timpul mersului de la o bobină ascunsă sub carosabil. Totuși, această tehnologie s-ar putea dovedi prea scumpă și insuficient de eficientă.

Perfecționarea bateriilor va rămâne principalul vector de dezvoltare în sectorul automobilelor electrice. Se estimează că, dacă producătorii vor reuși să le crească capacitatea cu o treime (la dimensiunile și greutatea actuale), iar costul bateriilor va scădea la jumătate, automobilele cu motor cu ardere internă vor pierde imediat competiția în fața BEV. La urma urmei, pot deveni un succes metode de stocare a energiei electrice cu totul fantastice, de exemplu tehnologia de reîncărcare a bateriilor cu electrolit lichid prin înlocuirea electrolitului cu unul „supraîncărcat”.

În concluzie, putem afirma următoarele

  • Automobilele electrice au apărut chiar înaintea automobilelor convenționale și, în primii ani, chiar le-au concurat cu succes pe piață. Ulterior însă au dispărut. Revenirea lor a fost marcată de progresele din electrotehnică și de agravarea situației ecologice în lume. A durat aproape un secol.
  • Inițial, automobilele electrice ale „noii ere” erau prea scumpe, grele și lente. Autonomia lor nu era suficient de mare pentru utilizarea de zi cu zi.
  • Datorită perfecționării bateriilor și a electronicii, automobilele electrice au ajuns practic din urmă automobilele cu motor cu ardere internă în ceea ce privește performanțele și autonomia. Acest lucru a devenit posibil datorită noilor dispuneri, concepute exclusiv pentru motoarele electrice.
  • Pe lângă motorul electric și baterie, componentele unui automobil electric includ invertorul, sistemul de răcire, reductorul, încărcătorul și un acumulator convențional care alimentează electronica automobilului.
  • Printre avantajele automobilelor electrice se numără randamentul ridicat (în special datorită recuperării energiei), lipsa totală a emisiilor, simplitatea acționării roților, costurile reduse de întreținere și exploatare, în special datorită prețului scăzut al energiei electrice.
Cele mai recente știri
ALĂTURAȚI-VĂ COMUNITĂȚII NOASTRE
Abonați-vă la newsletter